Am cunoscut-o pe Doamna Aurica Panzariu la primul training sustinut la Scoala Ferdinand din Bucuresti, fiind si prima oara in fata cadrelor didactice. A fost o experienta unica, in care am vazut si oamenii din spatele catedrei si am luat si eu parte la experienta de Invatator sau Educator. Am avut extrem de multe emotii la inceput, dar care mai apoi s-au transformat in momente amuzante, ajutata fiind de Doamna Aurica, ce vedea de fiecare data cu povestiri amuzante sau glume la care nu puteai sa nu razi. Haideti sa vedem povestea Doamnei Aurica Panzariu, invatatoare la Scoala Ferdinand din Bucuresti:a7

Cum ai hotărât să devii invatatoare?

In familia mea,meseria de dascăl este o tradiţie. Aproape toate femeile din familie,mai mari sau mai mici decât mine au ales o carieră didactică. Sora mamei a fost profesoară de matematică. Când eram destul de mică, venea la noi cu lucrările de control ale copiilor şi mă lăsa pe mine să scriu nota pe foaie. Atunci a încolţit pentru prima dată dorinţa de a deveni cadru didactic. Iniţial îmi doream să mă fac profesoară de matematică, dar,sfătuită de mama,am ales să fac Liceul Pedagogic, devenind astfel învăţătoare.Au trecut 34 de ani de când sunt dascăl şi,chiar dacă uneori mă simt obosită, copiii îmi dau energie şi mă ajută să merg mai departe cu aceeaşi plăcere ca la început.De-ar fi să am iar 14 ani, aş face aceeaşi alegere.au2

Ce te inspiră?

Este o meserie în care sursele de inspiaţie sunt peste tot.Mă inspiră copiii cu glumele şi poznele lor,cu bucuriile şi micile lor probleme, cu ideile lor năstruşnice,dar intersante,cu chipurile lor vesele şi inocente. Mă inspiră sala de clasă, şcoala,drumul spre şcoală,colegii,părinţii copiilor şi uneori cei din familia mea.a4

Care este partea preferata în cadrul unei zile?

Orice moment al zilei este special. Nici o oră nu seamăna cu alta, nicio zi nu este la fel cu cealaltă. Spontaneitatea copiilor face ca nimic să nu se repete într-o zi. Şi totuşi cel mai frumos moment este la sfârşitul zilei ,când copiii îşi spun părerea despre activităţile desfăşurate. Răspunsurile lor sunt diferite ,intersante şi foarte sincere.Uneori sunt atât de sincere încât mă fac să mă gândesc cum să procedez altă dată, în situaţii asemănătoare.a5

 Cum sunt elevii de azi?

Copiii au fost, sunt şi vor fi copii. Fiecare generaţie are un specific. Într-un fel era generaţia anilor ’80 când copiii aveau doar cărţi şi un singur program la televizor şi altfel este generaţia de azi când copiii au tabletă,internet si Smart phone. Deşi copiii de azi sunt mult mai informaţi, mai dezinvolţi,au atitudine,ei sunt tot copii. Au suflete curate ,sunt jucăuşi, dornici de cunoaştere, inventivi.Au idei grozave care de multe ori mă ajută. Îmi oferă satisfacţii şi au nevoie de iubire şi afecţiune.a6

Un gând despre educaţie: Anul acesta am avut clasă pregătitoare. A fost o experienţă unică. M-am simţit în acelaşi timp învăţătoare,mamă,bunică ,soră mai mare,prietenă ,colegă şi bonă. M-am pus în locul copiilor ,încercând să le ajung la suflet,să mă simtă de-a lor. Am împletit aceste stări în speranţa că aşa am pus prima cărămidă în educaţia lor. Mă împac cu gândul că în 34 de ani de activitate am pus multe cărămizi…care durează în timp.Şi…nu am terminat! Drumul meu continuă.
au

 

Advertisements