Imi aduc aminte de primul curs pe care l-am livrat profesorilor de la scoala Ferdinand I din Bucuresti si toate amintirile care mi-au revenit in minte din perioada anilor de adolescenta.Am avut emotii gandindu-ma ca voi avea in fata mea oameni cu o vasta experienta in spate, oameni care au crescut si dezvoltat atatea generatii de copii si mai apoi adulti, oameni care sunt mereu siguri pe ei si stiu sa ajunga acolo unde trebuie.

Insa ce am omis este faptul ca sunt oameni plini de pasiune si dedicare, asa cum este si doamna Corina Zaharia. Imi face placere sa prezint experienta incantatoare a doamnei invatatoare!

 Cum ai hotarat sa devii cadru didactic? 

Buna intrebare! Daca stau sa ma gandesc, totul a venit de la sine. Inca de cand eram mica, obisnuiam sa chem copiii de pe strada unde locuiam si sa le predau din ceea ce faceam la scoala pe vremea aceea. Totul era foarte organizat, aveam chiar si un dulap special care tinea loc de tabla, pe care parintii mei aveau grija sa-l vopseasca in fiecare primavara, pentru a fi pregatit pentru cat mai multe lectii.

Apoi dragostea pentru copii si pentru aceasta meserie s-a materializat la varsta de 18 ani si 3 luni, cand am pasit pentru prima data in curtea Scolii Gimnaziale Ferdinand I, in calitate de invatator. Incerc acum sa-mi dau seama cum de parintii celor 40 de copii pe care ii aveam in clasa au avut incredere in mine, cea care unora le putea fi fiica. Cred ca singurul lucra care i-a convins a fost determinarea mea si elanul tineresc. Desi am educat 7 generatii de atunci, entuziasmul este acelasi ca la inceput.

1]Ce te inspira?

Desigur, copiii! Tot ce tine de meseria aceasta se cladeste in jurul lor. Chipul zambitor, veselia, curiozitatea, agitatia si energia pe care o emana sunt sursele mele inepuizabile de inspiratie zilnica.

Toate acestea ma pun in miscare si imi dau energia pozitiva si puterea necesara efortului din fiecare clipa, in scopul atingerii obiectivului final: progresul elevilor mei din toate punctele de vedere. Faptul ca ii vad crescand atat din punct de vedere fizic, cat si educational si comportamental, este adevarata rasplata a muncii mele.

In egala masura ma multumeste si inspira bucuria parintilor elevilor mei, atunci cand le prezint realizarile copiilor nostri. Pentru ca stiu si eu ce inseamna bucuria de a fi parinte, la fiecare sedinta cu parintii imi rezerv timpul necesar pentru a le povesti si arata fotografii si filmulete cu cele mai interesante si haioase momente din timpul activitatilor. Nu cred ca v-ar surprinde sa va spun ca, uneori, bucuria parintilor o depaseste pe cea a copiilor.

2

Care este partea preferata in cadrul unei zile?

Pentru mine, ziua are doua parti, iar fiecare parte este la fel de importanta. Cea mai mare parte a zilei o dedic meseriei de dascal si imi indrept toata energia catre copii, savurand fiecare clipa alaturi de ei. In cea de-a doua parte a zilei devin mama si sotie si astept cu nerabdare cina, cand ne asezam cu totii la masa si povestim toate intamplarile din ziua respectiva. Bineinteles ca eu incep prima deoarece nazbatiile elevilor mei sunt ascultate cu placere.

Care este partea preferata? Este greu de spus… in fiecare seara astept cu nerabdare o noua zi, atat pentru a ma dedica muncii mele, cat si pentru putinele dar incantatoarele minute alaturi de familie.

3

Cum sunt elevii de azi?

Copiii se schimba in fiecare an, lucru pe care l-am observat de-a lungul celor 7 generatii pe care le-am educat. Pornind de la „veverite”, „ursuleti”, „ciupercute”, „crini”, „iepurasi”, „albinute” si ajungand la „strumfii” de astazi, pot spune ca evolutia profesioanala si adaptarea sunt vitale. Copiii sunt mult mai energici, mai vioi, mai atrasi si mai influentati de noua tehnologie.

In fiecare zi, trebuie sa tin cont de toate acestea si sa adaptez comportamentul meu si modul de predare a lectiilor astfel incat sa raspund curiozitatilor lor. Din punctul meu de vedere, cheia pentru copiii din ziua de astazi este sa fii mereu pregatit cu ceva nou si atragator, pentru ca numai astfel poti fi cu un pas inaintea energiei lor.

4

Un gand despre educatie.

Daca nu iubesti copiii si nu le treci cu vederea multele mici greseli, nu iti vei putea indeplini cu succes meseria de dascal. Mai mult decat atat, nu trebuie sa uitam ca educatia pe care o oferim la scoala nu se rezuma la materiile din programa, ci inseamna tot ceea ce le oferim elevilor nostri si modul in care umblam la sufletele lor, formandu-i ca oameni. Fiecare copil are un atuu pe care trebuie sa-l descoperim si sa-l valorificam pentru ca, altfel, „daca judecam un peste dupa abilitatea sa de a se urca in copaci, acesta va trai tot timpul cu impresia ca nu este bun la nimic”.

5

Advertisements